Bücher von Sorin Mitulescu

La sfâr¿itul secolului XVIII ¿i începutul secolului XIX Imperiului Otoman a pierdut mai multe cet¿¿i pe care le ocupase timp de secole pe teritoriul de la nord de Dun¿re, din Banat ¿i Ungaria la vest pân¿ în Moldova ¿i Polonia la est. Unele dintre aceste oräe se g¿sesc ast¿zi în România: Timisoara, Giurgiu, Br¿ila care au trecut printr-un proces real de decolonizare ¿i modernizare. ¿i, în unele cazuri, putem vorbi în aceläi timp ¿i de re-colonizare (austriac¿, rus¿ dar chiar ¿i româneasc¿ ceva mai târziu). Pentru o lung¿ perioad¿ de timp, istoricii români nu s-au ar¿tat foarte preocupäi de aceste procese, adoptând o perspectiv¿ mai degrab¿ etnocentric¿. ¿i poate c¿ tocmai din acest motiv, de¿i aceste oräe au dezvoltat în timpul perioadei otomane forme intense de viä¿ economic¿ ¿i social¿, ast¿zi ¿tim prea pu¿ine despre ele. Iar despre soarta civililor musulmani care au tr¿it în aceste locuri mai degrab¿ presupunem câte ceva decât ¿tim.

The idea of ¿¿belonging to the Balkans (or the sense of kinship) is not very popular in Romania; the tradition originated in the process of Westernisation that started two hundred years ago. The great historian N. Iorga and all those who promoted Romanian nationalism had supported such a conviction. But whether we want (are willing) or do not want (are not willing) to be part of the Balkans, our history, as well as our present existence, undoubtedly have strong ties with our southern neighbours. That is why the Balkans are our term of reference so many times and the Balkan countries (whether or not we include ourselves among them) are at hand for comparison; the distances will never be too long in such a comparison, and the conclusions will be meaningful: if it is worse for one's neighbours, it is a good reason to raise one's self-esteem, and if their situation is better, one could easily be more determined to catch up with them (similar results are not difficult to achieve - we could think).