Vârstele întunericului sau despre nebunie, fric¿, moarte

Lucrarea de fä¿ analizeaz¿ patru texte de Ion Agârbiceanu: ¿Popa Man¿, ¿P¿sc¿lierul¿, ¿Jandarmul¿ ¿i ¿Strigoiul¿. Primele vorbesc despre categoria preotului, în dou¿ ipostaze esen¿iale: aceea de nebun, de alienat cu dubl¿ personalitate ¿i aceea de impostor. În ¿Popa Man¿ avem a face cu o nebunie contagioas¿, un nebun cu charism¿, capabil s¿ manipuleze mul¿imi ¿i s¿ tr¿iasc¿ într-o permanent¿ fug¿ de sine. În al doilea text, ¿P¿sc¿lierul¿, vorbim despre faptul c¿ preotul profit¿ de inocen¿a enoriäilor, aceast¿ impostur¿ fiind în contradic¿ie cu calitatea de preot. Dar ¿tie cum s¿ manipuleze aceast¿ situäie: domin¿ min¿ile tuturor. În ultimile dou¿, ¿Jandarmul¿ ¿i ¿Strigoiul¿, avem a face cu o iubire-nebunie care degenereaz¿ pân¿ la anularea protagonistului, împing¿ndu-l la autodistrugere. În esen¿¿, în toate textele este vorba despre nebunie, fric¿, boal¿ ¿i moarte. Treptat fiecare devine un altul: ¿je suis un autre¿. Personajele lui Agârbiceanu, alienate, într-o lume str¿in¿, care nu le accept¿ ¿i în care nu se integreaz¿, vor c¿l¿tori întotdeauna între dou¿ limite: nebunia ¿i moartea, dar vor tr¿i întotdeauna în Infern: propria realitate.